Euphoric, Ecstasic, Elated, Exhilarated!

Sa vedem... astazi e ziua mea!!! Yeeey, nu imi vine sa cred, pot sa fac ce vreau, sunt majora, A NEW BEGINING! M-am gandit sa impartasesc putin din euforia mea si cu voi... nu stiu ce sa scriu, dar azi e una din zilele acelea in care totul e pictat in roz, poti sa faci ce vrei, nu iti pasa. 
Am reflectat asupra starii mele totale de nebunie si fericire si am constatat ca asa ar trebui sa ne traim viata de zi cu zi, in fiecare zi ar trebui sa ne simtitim cum ma simt eu acum, si anume: 
- Nu imi pasa de absolut nimic, daca cine m-ar injura in fata de exemplu, as zambii si as merge mai departe!
- Fac doar ce vreau, nu ascult sfatul nimanui, pur si simplu imi ascult intuitia.
- Nu incerc sa imi creez probleme, stiu destule persoane care analizeaza problemele in amanunt si le intorc pe fata pe dos etc. eu pur si simplu nu ma panichez si incerc doar sa caut cea mai simpla solutie.
Am inceput sa vad lumea cu alti ochi, viata e scurta... de ce sa nu o traiesc la maxim?!  Am incetat sa mai sper la lucruri imposibile, sau la lucruri prea marete, mi-am dat seama ca lucrurile marunte iti dau satisfactie si fericire... practic fiecare lucru marunt care pare neimportant poate fi de o valoare inimaginabila...
O simpla urare ''La multi ani!'' imi incalzea sufletul... hai sa facem asta everyday o urare gen ''Have a nice day'' ar putea avea acelas efect... 
Cateodata cred ca noi singuri ne creem problemele, si facem tot posibilul sa nu avem o viata fericita, sau poateee doar eu cred asta, insemnand ca sunt inconjurata numai de persoane pesimiste. :)

Criza sentimentelor...

Pai... salut, buna, hey.Ti s-a intamplat vreodata sa ajungeti intr-un punct, like a crossroad si pur si simplu sa nu stii unde sa te ma indrepti? Iti pierzi toate visele, sau nimic nu mai conteaza. Sincer daca ma intrebi de ce mai traiesc acum nu stiu sa raspund, de lene sa mor. Putine persoane ma mai tin in viata... Putine motive. I'm just comfortably numb nu simt absolut nimic, I don't give a shit about anything, I just sit in my place watching. 
Chiar este viata mea atat de plictisitoare incat am ajuns sa ma multumesc sa ii privesc pe altii jucandu-si rolurile in propria lor viata? M-am ofensat singura!  I don't know... cred ca e doar o faza mai ciudata.
Cat despre iubire... nu stiu imi iubesc prietenii, pana si familia care no comment numai eu stiu prin ce am trecut cu ei. Sometimes I even like to pretend I'm in love, doar asa... mereu am stiut ca sunt genul care tace si face, sau caruia ii place sa asculte, dar acum e prea mult.

WHO WANTS A DRINK??????? FAC CINSTE!

Acum cred ca sunt intr-o criza a sentimentelor, 10 minute au trecut si  acum simt ca vreau sa mut muntii din loc! Sevraj... am ajuns grav, hello hello hello is there anyone home? 

Bla bla bla bla bla bla.... bla.

Live your life si nu faceti ce fac eu acum, scriu pe un blog. Bla bla bla. 


O armura. Dati-mi o armura! De cuvinte. De injuraturi.
Tremura sagetile aruncate spre cer,
Norii de spulbera in timpul lor eferm.
Tu, iubirea mea, armura mea de fier. 
Te astept sa nu-ti zangani cuvintele.
Ele, sfintele,
Cresc din pamant
Unde cadavrele nu mai sunt.

O armura. Dati-mi o armura! De cuvinte. De injuraturi.
Sa calatoresc in incurcaturi.
Vreau dulcele buzelor sa beau dulce,
din amar, amar,
sa stiu ce
e pe datorie si ce dar,
O, dureroasa lumina si fier,
in tine ma imbrac si nu pier.


Daca intrebati ce e chestie pe care tocmai am redactat-o este un produs realizat 100% natural si organic din mine, sulfet inima, creier (degetele care tasteaza) etc. E scoasa... asa nu stiu toata odata e scuipata afara. So don't be that hard on it.

Plansul?

Mereu am crezut ca plansul este pentru cei slabi, si chiar daca esti nu trebuie sa te vada nimeni niciodata plangand. Traiesc crezand ca plansul este o rusine. Nu sunt o bruta, am sentimente poate mai profunde decat pot stii unii.

Oamenii plang cand se simt neputinciosi, cand sunt coplesiti de durere, cand cred ca nu au nici o cale de scapare, nu rezolvi nimic daca plangi asta e mottoul meu si un adevar general problema nu se duce, nu dispare, nu se diminueaza... dar cu toate astea nu pot sa ma abtin. Viata a devenit mai degraba o povara pentru unii decat un privilegiu.
Un singur lucru stiu, eu niciodata nu am plans pentru mine, am plans pentru altii, de frica, de cele mai multe ori de tristete. 
Cand simti ca nu mai ai nici o speranta... plangi. Cum iti regasesti speranta? Asta pana si eu trebuie sa imi dau seama, daca cinvea gaseste vreun mod sa ma anunte...
Viata e grea, si oamenii sunt rai...
Orcine ai fi, mai ai pe mine, chiar daca nu stiu cine esti, te inteleg. :)

Fake

Oriunde te-ai uita, dai de oameni falsi, in care, pe parcurs, ai incredere si dupa ce s-au satisfacut placerea sadica de a te vedea suferind, de a-ti creea iluzii, de a te face sa crezi ca esti iubit, ca ai gasit pe cineva care te intelege, dau cu piciorul in tine... 
Ce pot sa spun am trecut prin asta de nenumarate ori, am avut incredere oarba, am iubit, am sprijinit, am crezut in cineva care mai apoi mi-a spulberat toate visele.
De ce continui sa fac aceleasi greseli, si niciodata nu invat? Ei bine nu stiu, mi-am pierdut speranta, am crezut ca mi se cuvine si mie un farama de fericire, insa... a fost prea frumos sa fie adevarat. In continuare sunt confuza, am ajuns sa cred ca sunt un soi de extraterestru ajuns pe o planeta necunoscuta plina de rautate, ura, gelozie, barfe s.a. 
Ce n-as da sa stiu de ce chiar va place sa ma vedeti suferind? Va face sa va simtit mai bine? Ei bine ma bucur, macar voi sa fiti fericiti. Eu nu as fi in stare in viata mea sa ma bucur facand pe cineva sa sufere. Am plans atata pentru unii... am fost oarba, si e numai greseala mea. Se pare ca intr-o lume ca asta nu ai voie sa impartasesti sentimente cu nimeni, sau vei fi injunghiat in spate de mii de ori, cum am patit si eu. 
Tot ce pot spune este... bucurati-va de ceva pana sa se termine.
All I can say about life is... it sucks.

 

De ce iubim pe cineva care ne face rau?

De ce scriu un 'articol' care adreseaza o intrebare la care nici macar nu stiu raspunsul? Ei bine nu stiu, dar cui ii pasa. Am atat de multe defect, dar cel care ma afecteaza cel mai mult este faptul ca imi pasa prea mult de oameni, chiar daca nu ii cunosc, chiar daca mi-au facut rau. Pur si simplu asa sunt eu, si imi place sa cred ca acest defect cum l-am numit ar trebui sa fie o calitate, insa intr-o lumea cruda ca asta tot ce tine de bunatate e un dezavantaj. Chiar nu e corect! Cand o sa ne trezim si o sa spunem STOP, ne transformam intr-un monstru, chiar sunt singura care isi da seama ca toata rautatea asta care pe unii ii face fericiti ne distruge?
Eu continui sa imi traiesc viata, amarata bla bla bla, dar chiar este trist ceea ce vad, doar o viata o avem si o irosim. :)
Am lasat totul in urma pentru cineva in care am avut incredere, si uite ce am ajuns sa fac... imi plang de mila pe un blog.
Omul nu se v-a schimba mereu, inca de la inceput Adam s-a infructat din mar chiar daca Dumnezeu i-a interzis, si stia ca nu e bine. Asa si noi, iubim pe cineva sau ceva chiar daca ne face rau, chiar daca ne face sa simtim ca si cum inima ne-ar fi smulsa de mii de ori cu fiecare secunda care trece... timpul se duce, iar tu ma ignori.
Am cam deviat, nici nu stiu ce am scris... si inca ceva
Nu ma simt bine
Totul vine de la sine
Cred ca m-am indragostit de tine. (si e de rau, pentru ca tu iti bati joc de mine :P:P:P)

Myself

''Sometimes i act like i don't care
I like pretending not to feel
But it's still there
It hurts and i'm scared

Everyday i try ro hide my pain
I don't want anyone to know
Even if i don't want to show
You may think that i'm insane..

It's still there
Everyday, i have to go trough it
Sometimes i feel like i wanna screw it
All i want you to know it that i do care...

I have feelings
They're locked inside
No one saw me when i cried
I feel like I'm the only human being''

Vi s-a reprosat vreodata ca nu aveti sentimente, ca sunteti prea putin preocupati de un anumit subiect emotional? De ce as arata sentimentele mele unor oameni care imi vor raul, nu eu sunt cea rea fara sentimente, ci ei. Da, paragraful de sus este scris de mine.

Frumusetea

Hey, stiu ca nu am mai scris de  cateva zile, dar am fost cam aglomerata si nu am avut inspiratie.
 Azi o sa vorbesc despre frumusete, despre mass-media si stereotipuri. Ce legatura are frumusetea cu media? Simplu, este vorba de modul in care revistele, interentul, televizorul si diferitele articoule ne influenteaza gandirea.
Care este definitia frumusetii? Nu are o definitie exacta, difera de la persoana la persoana, dar media prezinta frumuestea ca pe perfectiune, ei bine nobody's perfect. Ea ne face sa ne indoim de noi insine, ne pune intr-o cutiuta mica si stramta. Nu toti putem purta marimea 0 sau sa fim super inalti, nici un cos, nas mic perfect, buze  mari. Da, am auzit de photoshop, dar cui ii pasa? Trebuie sa te bucuri de tine si sa realizez cat de darnic a fost Dumnezeu cu tine, poate nu realizezi dar esti frumoasa. Chiar daca nu cantaresti 20 kg, chiar daca nu ai 1.75, chiar daca nu ai tenul perfect si asa mai departe. Esti mai frumaosa decat toate vedetele de pe coperta magazinelor pentru ca tu ai ceva in plus, ai frumusete naturala si nu iti e rusine sa iesi pe strada fara pic de machiaj. Chiar daca nu ai greutatea perfecta, bucura-te ca esti sanatoasa sunt multi oameni anorexici, mai ales modele si crede-ma nu e deloc estetic. 
Presa ne spala creierul, acum copii din scaoala daca vad o fata X cu niste kilograme in plus incep sa rada si sa isi bata joc de ea spunand ca e urata si punandu-i o multitudine de apelative jignitoare. De ce e acea fata urata? Pentru ca nu e ceea ce vezi la TV sau in reviste. Dar de ce vedetele sunt frumoase? Pentru ca sunt vedete si ''sunt perfecte''. NU ARE LOGICA! Ne lasam condusi de o asa zisa politica patetica. Majoritatea e doar banala, trebuie sa te bucuri pentru ca esti unica, nu numai aspectul conteaza, dar si personalitatea. Pun pariu ca daca ai sta de vorba cu Miley Cyrus (ca alata nu imi vine in minte) si apoi cu fata X ce ar mai conta asa zisa frumusete a vedetei daca nu are nimic in interior? Personalitatea este cea care ne face unici.
Stiu ca este foarte greu in ziua de azi sa fii o adolescenta, sau o femeie. Toti au asteptari de la tine sa fii ceva ce numesc ei bun, perfect, frumos. Nu trebuie sa ii asculti, ignora-i trebuie sa fii ceea ce esti altfel de ce ar mai conta? Daca toti am fi la fel care ar fi farmecul de ati face noi prieteni, de acunoaste persoanele? 
TU esti frumoasa! Nu cei care se prefac, nu cei care incerca sa fie ceea ce nu sunt. Si cei care te numesc urata din partea mea sa se duca undeva. Nu tu esti urata ci societatea si toti care te fac sa te simti mizerabil si sa nu ai incredere in tine.
Cu toate acestea incep sa vad o schimbare in bine, am vazut de curand niste reclame ale unor case de moda care isi promovau hainele cu niste modele ''plus size'' si m-a bucurat. De ce? Pentru ca am observat ca si-au dat seama ca (ce exprimatie mai am si eu) exista si persoane de genul modelelori folosite si ele sunt frumoase. Practic din reclama aceea intelegeam ''Nu trebuie sa fii slaba ca sa fii frumoasa'' tot asa cum nu trebuie sa fii inalta, sau alba, sau galbena sau roz sau blonda sau si sau si sau. 


Am lungit-o destul....


 http://www.youtube.com/watch?v=yd8jh9QYfEs (o melodie, nu prea e de genul meu dar ma face sa ma simt bine)

A scholars ink lasts longer than a martyrs blood...

Trist dar adevarat... sa fim seriosi puteti sai imi spuneti un nume al unui martir, al unui om care a luptat pentru ceva, si-a varsat sangele in scopul de a imbunatatii ceva? Liniste... 

Ce cred eu ca inseamna aces proverb ''Cerneala unui scolat dureaza mai mult decat sangele unui martir''. De exemplu scriitori sunt nemuritori, ei lasa opere, ganduri, sentimente, scrise in cerneala. Acestia lasa ceva concret in urma, chiar daca este doar un jurnal cu poezii, o carte, un obiect fizic care in cazul cartilor este multiplicat, tradus in milioane de limbi, dat mai departe generatie duap generatie. 
Martirii spre deosevire de scriitori lasa in urma fapte memorabil, pe care nimeni nu le memoreaza isi dau viata pentru credinta religioasa sau pentru patria lor. De ce? In speranta ca dupa moartea sa se schimbe ceva in bine, niste oameni dedicati. In cazul celor care isi dau viata pentru tara lor, ei au facut tot ce au facut doar pentru a apara ceva drag, nu s-au gandit la ei ci la majoriate (ceea ce multi dintre noi nu prea aplicam in viata de zi cu zi). Au murit pentru a proteja generatia de atunci si pe cea viitoare... si totusi nimeni nu isi aduce aminte de ei. Viata e nedreapta cum am mai spus...
Inca o diferenta intre scriitor si martir, scriitorul ne lasa ceva pe care il putem savura cum ar fi o poveste ne captiveaza, ne place, e ceva spiritual. S-a intrebat vreodata cineva cum de am putea sa ne bucuram de ce ne-a lasat Eminescu de exemplu daca cineva nu si-ar fi sacrificat viata ca sa putem noi traii in pace? Este un fel de lant... 

Daca tu ai avea de ales intre ati salva viata ta proprie si persoanal si viata unuor copii dintr-un autocar, ce ai alege? Tu ti-ai salva sigur viata, sunt sigura. Asa zisi martiri nu au fost obligati sa salveze majoritatea, au facut-o din bunatate, in spre binele tuturor. Sunt niste oameni nobili.


Proverbul acesta te cam pune pe ganduri... ateta sensuri si totusi din toate reiese cam acelas lucru.

'Money can't buy your happiness'

O veche zicala pe care toti o cunoastem, dar cati dintre noi o cred ca fiind adevarata? Eu sincer nu cred, exista multe feluri de fericire, dar toate sunt la fel pana la urma... fericire. Evident trebuie sa justific de ce eu cred ca banii iti pot cumpara fericire.

Sa vedeeem... Cu bani te poti distra in cluburi, poti merge la restaurante scumpe, poti vizita multe locuri exotice, sa stai la hoteluri scumpe si multe altele. 

Cand iti cumperi sa zicem... o placa de par, o trusa de machiaj, un mobil nou simti o incantare si esti bucuros, te simiti fericit nu-i asa? Despre asta vorbesc, cu bani poti face orice. Intre timp o sa devii dependent de bani... dar asta nu e problema mea.

Acum sa vorbim despre bani si prieteni adevarati. Intradevar cam slabe sanse sa ai prieteni adevarati cand ei stiu ca ai bani, multi ar sta langa tine doar pentru asta, dar depinde. Daca asa zisi prieteni te-ar parasii tot ai avea bani, te-ai duce sa iti cumperi o sticla de Whiskey te-ai gandi mai mult, ai inchirea... diferite servicii (a la curvish) si ai trece peste asta. E simplu.

Postarea aceasta suna a reclama pentru bani, dar eu chiar cred ca poti face multe cu ei.

In concluzie zicala 'Banii nu iti pot cumpara fericirea'' este doar o consolare pentru noi cei care nu ne permintem un Ipad, o croaziera in Bahammas, haine Chanel, Gucci etc. (cel putin din punctul meu de vedere)

Sa nu ma contrazici!

Cu ce culoare sa scriu...
Pe voi nu va enerveaza ca cineva sa va contrazica? Eu urasca asta nu pot sa suport, recunosc ca sunt incapatanata dar din moment ce imi ceri parerea si eu ti-o spun nu ai dreptul sa ma contrazici si sa nu crezi ca poti sa ma faci sa imi schimb parerea. Asta tine de fiecare persoana eu recunosc ca imi pierd rabdarea usor, ma enervez, sunt incapatanata si cateodata nu recunosc ca am greist si inteleg cam greu unele chestii.
Like it or not, eu nu sunt dispusa sa ma schimb pentru nimeni, nimeni nu ar trebui daca cineva iti cere sa e schimbi, sa fi altceva decat ceea ce esti ar trebui sa iti dai seama ca persoana respectiva nu tine la tine cea adevarata. Ei bine exista si exceptii, sa spunem ca cineva te roaga sa renunti la un obicei scarbos, si tu nu vrei atunci e alta poveste si in cazul acesa nu e vina prieenului/prietenei respective ci a ta, si este o dovoada concreta ca iti este prieten deoarece vrea ca tu sa evoluezi, sa fii mai buna.
 In life it's all about evolution si alte multe chestii. Nu imi plac persoanele care stau pe loc nu vor sa descopere nimic nou, se limiteaza la tabieturi, adevarat ele sunt necesare dar din punctul meu de vedere viata e o aventura. Nu ne-a fost data doar pentru  a dormi, a manca, a merge la munca si tot asa.


Imi  e asa de soooooooomn, ma simt ametita.
Am cam deviat de la subiect... defapt nici nu am un subiect but who cares. Noapte buna!

Emptiness...

Banuiesc ca multe dintre voi ati simtit ce simt si eu acum... ma simt goala pe dinauntru, am o gaura mare in inima, un nod in stomac, imi e greu sa respir. Nu pot sa iau nici un medicament pentru asta... imi e atat de dor de vremurile bune, de cat de bine ma distram.

Cine zice ca iubirea neimpartasita e grea nu a vazut cum e sa iubesti pe cineva care la randul lui te iubeste, dar sa nu puteti fi impreuna din cauza distantei nesuferita care nu putea sa nu se bage in cadru.

Cum sa umplii golul? Greu de spus. Am pentru voi trei mituri complet false despre asa zisele 'broken hearts'

Mitul #1: Timpul vindeca toate ranile.

Mitul #2: Totul trebuie sa fie greu inainte sa se faca bine. (adica de la bine la rau de la rau la bine)

Mitul #3: Cel mai bun remediu e sa te intalnesti cu un alt baiat.

SUNT ABSOUL FALSE!

Timpul o sa te vindece doar daca faci ceva in legatura cu asta, real action! Trebuie sa faci un efort constient pentru a scapa de anexietate, depresie, si sa regasesti fericirea.

O sa vina timpul potrivit cand vei putea reincepe sa te vezi cu alti tipi. Daca incepi prea repede iti poate incetini vindecarea si sa te impinga cativa pasi in spate.

Daca tu crezi ca erati suflete pereche pune-ti niste semne de intrebare, daca ati fi fost nu v-ati fi certat sau despartit niciodata. Gandeste in felul urmator, tu stii ceea ce esti, trebuie sa fii mandra de tine cineva o sa te aprecieze intr-o zi. Daca s-a despartit de tine, e pierderea lui si o sa vada ce comoara i-a scapat din maini, nu esti de nasul lui, esti mai buna.

In concluzie... aduna-te esti barbat! Defapt fata, dar s-a dovedit ca femeile indura durerea mult mai bine decat barbatii, nu ma mira nu ei nasc copii, sunt doar niste suckers! 

Toata lumea uraste despartirile...

Vorbes despre toate felurile de despartiri... atata durere care pare ca nu poate fi alungata, timpul rezolva tot, dar trebuie sa astepti si fiecare clipa doare. Daca ai putea doar sa mergi la farmacie sa iti iei un Nurofen pentru durere sufleteasca ar si super, dar nu e posibil.
Ma tot gandesc... de ce numai unii dintre noi trebuie sa sufere, viata unora e perfecta, cea mai mare problema a lor este ca nu au un iubit.
Azi... practic maine o sa plece niste tipi la care tin enorm de mult, si faza nasoala e ca nu stiu daca ei tin la mine, chiar daca Andrada o prietena foarte buna imi repeta ca tin si ei la mine. E atat de greu... pentru ca nu putem tine legatura tot ce pot sa fac e sa astept, sa astept sa se intoarca si nu vreau! Nu imi place sa astept, urasca asta as vrea doar sa uit de toate lucrurile frumoase pe care le-am acut impreuna si sa nu ma mai doara atat. 
Trebuie sa ma distrez, sa ma iau ca alte lucruri, dar pare imposibil acum.
De ce doar unii trec prin asa ceva? Altora nu le pasa, au tot ce vor pe tava si au niste personalitati varza, viata e asa de nedreapta. De ce, de ce atata durere si suferinta?! Doar asa degeaba? O sa primim ceva mai bun dupa ce am plans atatea lacrimi? Nimeni nu stie, dar eu cred ca nu, chiar meritam noi asta? Am greist atat de mult? Nu prea cred...


Nu e corect, m-am distrat atata, am ras, am zambit ca niciodata si acum se duce tot, si toata fericirea de dinainte nu compenseaza cu nimic suferinta ce are sa vina. NU E CORECT! E ca si cum ai ace un castel din nisip la care ai munict atat de mult, si vine cineva si iti da cu piciorul in el si il face terci, toarna si apa peste el si scuipa! Asa ma simt eu acum calcata in picioare. 


De ce toate astea? Pentru ca unii dintre noi avem sentimente, ne pasa, poate chiar prea mult! Cum am mai spus pe unii ii doare in cot de tot. Daca nu am fi asa de sentimentali nimic nu ar fi la fel, si sunt asa de geloasa unele persoane sunt asa de reci, as vrea si eu sa fiu ca ei, sa nu imi pese totul sa fie roz, floricele pe campii, fluturasi, ciocolata bla bla bla.

Bun venit pe blogul meu si un salut calduros!

Buna! O sa incerc sa ma introduc. eu sunt o fata oarecare... si vreau ca blogul meu sa ajute fiecare adolescenta sa aiba incredere in sine, sa poata sa mearga cu capul sus zambind. 

Poate pare patetic sau fara folos, dar suntem intr-o perioada din viata destul de dificila (acum vorbesc ca o fosta profa de engleza... cam trilu-liliu).

Am de gand sa postez despre diferite lucruri, cum ar fi: arta, prietenie, makeup, moda, muzica etc. Evident din punctul meu de vedere...

Acestea fiind spuse... nu mai stiu ce sa zic.