Vorbes despre toate felurile de despartiri... atata durere care pare ca nu poate fi alungata, timpul rezolva tot, dar trebuie sa astepti si fiecare clipa doare. Daca ai putea doar sa mergi la farmacie sa iti iei un Nurofen pentru durere sufleteasca ar si super, dar nu e posibil.
Ma tot gandesc... de ce numai unii dintre noi trebuie sa sufere, viata unora e perfecta, cea mai mare problema a lor este ca nu au un iubit.
Azi... practic maine o sa plece niste tipi la care tin enorm de mult, si faza nasoala e ca nu stiu daca ei tin la mine, chiar daca Andrada o prietena foarte buna imi repeta ca tin si ei la mine. E atat de greu... pentru ca nu putem tine legatura tot ce pot sa fac e sa astept, sa astept sa se intoarca si nu vreau! Nu imi place sa astept, urasca asta as vrea doar sa uit de toate lucrurile frumoase pe care le-am acut impreuna si sa nu ma mai doara atat.
Trebuie sa ma distrez, sa ma iau ca alte lucruri, dar pare imposibil acum.
De ce doar unii trec prin asa ceva? Altora nu le pasa, au tot ce vor pe tava si au niste personalitati varza, viata e asa de nedreapta. De ce, de ce atata durere si suferinta?! Doar asa degeaba? O sa primim ceva mai bun dupa ce am plans atatea lacrimi? Nimeni nu stie, dar eu cred ca nu, chiar meritam noi asta? Am greist atat de mult? Nu prea cred...
Nu e corect, m-am distrat atata, am ras, am zambit ca niciodata si acum se duce tot, si toata fericirea de dinainte nu compenseaza cu nimic suferinta ce are sa vina. NU E CORECT! E ca si cum ai ace un castel din nisip la care ai munict atat de mult, si vine cineva si iti da cu piciorul in el si il face terci, toarna si apa peste el si scuipa! Asa ma simt eu acum calcata in picioare.
De ce toate astea? Pentru ca unii dintre noi avem sentimente, ne pasa, poate chiar prea mult! Cum am mai spus pe unii ii doare in cot de tot. Daca nu am fi asa de sentimentali nimic nu ar fi la fel, si sunt asa de geloasa unele persoane sunt asa de reci, as vrea si eu sa fiu ca ei, sa nu imi pese totul sa fie roz, floricele pe campii, fluturasi, ciocolata bla bla bla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu