Plansul?

Mereu am crezut ca plansul este pentru cei slabi, si chiar daca esti nu trebuie sa te vada nimeni niciodata plangand. Traiesc crezand ca plansul este o rusine. Nu sunt o bruta, am sentimente poate mai profunde decat pot stii unii.

Oamenii plang cand se simt neputinciosi, cand sunt coplesiti de durere, cand cred ca nu au nici o cale de scapare, nu rezolvi nimic daca plangi asta e mottoul meu si un adevar general problema nu se duce, nu dispare, nu se diminueaza... dar cu toate astea nu pot sa ma abtin. Viata a devenit mai degraba o povara pentru unii decat un privilegiu.
Un singur lucru stiu, eu niciodata nu am plans pentru mine, am plans pentru altii, de frica, de cele mai multe ori de tristete. 
Cand simti ca nu mai ai nici o speranta... plangi. Cum iti regasesti speranta? Asta pana si eu trebuie sa imi dau seama, daca cinvea gaseste vreun mod sa ma anunte...
Viata e grea, si oamenii sunt rai...
Orcine ai fi, mai ai pe mine, chiar daca nu stiu cine esti, te inteleg. :)

Fake

Oriunde te-ai uita, dai de oameni falsi, in care, pe parcurs, ai incredere si dupa ce s-au satisfacut placerea sadica de a te vedea suferind, de a-ti creea iluzii, de a te face sa crezi ca esti iubit, ca ai gasit pe cineva care te intelege, dau cu piciorul in tine... 
Ce pot sa spun am trecut prin asta de nenumarate ori, am avut incredere oarba, am iubit, am sprijinit, am crezut in cineva care mai apoi mi-a spulberat toate visele.
De ce continui sa fac aceleasi greseli, si niciodata nu invat? Ei bine nu stiu, mi-am pierdut speranta, am crezut ca mi se cuvine si mie un farama de fericire, insa... a fost prea frumos sa fie adevarat. In continuare sunt confuza, am ajuns sa cred ca sunt un soi de extraterestru ajuns pe o planeta necunoscuta plina de rautate, ura, gelozie, barfe s.a. 
Ce n-as da sa stiu de ce chiar va place sa ma vedeti suferind? Va face sa va simtit mai bine? Ei bine ma bucur, macar voi sa fiti fericiti. Eu nu as fi in stare in viata mea sa ma bucur facand pe cineva sa sufere. Am plans atata pentru unii... am fost oarba, si e numai greseala mea. Se pare ca intr-o lume ca asta nu ai voie sa impartasesti sentimente cu nimeni, sau vei fi injunghiat in spate de mii de ori, cum am patit si eu. 
Tot ce pot spune este... bucurati-va de ceva pana sa se termine.
All I can say about life is... it sucks.

 

De ce iubim pe cineva care ne face rau?

De ce scriu un 'articol' care adreseaza o intrebare la care nici macar nu stiu raspunsul? Ei bine nu stiu, dar cui ii pasa. Am atat de multe defect, dar cel care ma afecteaza cel mai mult este faptul ca imi pasa prea mult de oameni, chiar daca nu ii cunosc, chiar daca mi-au facut rau. Pur si simplu asa sunt eu, si imi place sa cred ca acest defect cum l-am numit ar trebui sa fie o calitate, insa intr-o lumea cruda ca asta tot ce tine de bunatate e un dezavantaj. Chiar nu e corect! Cand o sa ne trezim si o sa spunem STOP, ne transformam intr-un monstru, chiar sunt singura care isi da seama ca toata rautatea asta care pe unii ii face fericiti ne distruge?
Eu continui sa imi traiesc viata, amarata bla bla bla, dar chiar este trist ceea ce vad, doar o viata o avem si o irosim. :)
Am lasat totul in urma pentru cineva in care am avut incredere, si uite ce am ajuns sa fac... imi plang de mila pe un blog.
Omul nu se v-a schimba mereu, inca de la inceput Adam s-a infructat din mar chiar daca Dumnezeu i-a interzis, si stia ca nu e bine. Asa si noi, iubim pe cineva sau ceva chiar daca ne face rau, chiar daca ne face sa simtim ca si cum inima ne-ar fi smulsa de mii de ori cu fiecare secunda care trece... timpul se duce, iar tu ma ignori.
Am cam deviat, nici nu stiu ce am scris... si inca ceva
Nu ma simt bine
Totul vine de la sine
Cred ca m-am indragostit de tine. (si e de rau, pentru ca tu iti bati joc de mine :P:P:P)