Cine sunt eu?

V-ati pus vreodata intrebarea asta? Lumea este... dura, a trebuit sa ma adaptez oricarei situatii, imprejurari si de multe ori pentru  am fost nevoita sa port o masca. De ce? Nu vreau ca cineva sa patrunda destul de adanc in sufletul meu pentru a reusi sa ma distruga complet. 

Stau si ma gandesc... cine sunt eu? Eu sunt o fata, Amalia, dar totusi cine sunt? Daca ma intrebai acum ceva timp ti-as insirui o gramada de caracteristici.

Am purtat diferite masti, pentru prea mult timp, nevoita sa supravietuiesc printre peerosane reci, inumane, incat am uitat. Nu sunt capabila sa redescopar ce am fost sau ceea ce sunt. Poate m-am schimbat, insa greu de crezut, deep down stiu ca sunt eu, dar daca este o doar o iluzie alaturi de multe altele? Imi este teama, daca m-am pierdut, daca ajung sa sfarsec asemenea persoanlor pe care le consider inumane? Urasc intrebarile fara raspuns.

In ultima vreme am incercat sa compar persoana cu un arbore - un trunchi, care este mereu acolo si sustine crengile, si crengile, care se presupun a fi diferitele atitudini ale persoanei. Toti avem atitudini diferite in funtie de imprejurari, persoanlitatea este.... personalitatea. Poate unii dintre noi sunt... tufisuri? Nu au personalitate.... poate fi o posibilitate.

I just reached a crossroad, am nevoie de cineva care sa imi arate adevarul, si numai adevarul. So... where's my demon? (fac referire la the crossorad demon)

Euphoric, Ecstasic, Elated, Exhilarated!

Sa vedem... astazi e ziua mea!!! Yeeey, nu imi vine sa cred, pot sa fac ce vreau, sunt majora, A NEW BEGINING! M-am gandit sa impartasesc putin din euforia mea si cu voi... nu stiu ce sa scriu, dar azi e una din zilele acelea in care totul e pictat in roz, poti sa faci ce vrei, nu iti pasa. 
Am reflectat asupra starii mele totale de nebunie si fericire si am constatat ca asa ar trebui sa ne traim viata de zi cu zi, in fiecare zi ar trebui sa ne simtitim cum ma simt eu acum, si anume: 
- Nu imi pasa de absolut nimic, daca cine m-ar injura in fata de exemplu, as zambii si as merge mai departe!
- Fac doar ce vreau, nu ascult sfatul nimanui, pur si simplu imi ascult intuitia.
- Nu incerc sa imi creez probleme, stiu destule persoane care analizeaza problemele in amanunt si le intorc pe fata pe dos etc. eu pur si simplu nu ma panichez si incerc doar sa caut cea mai simpla solutie.
Am inceput sa vad lumea cu alti ochi, viata e scurta... de ce sa nu o traiesc la maxim?!  Am incetat sa mai sper la lucruri imposibile, sau la lucruri prea marete, mi-am dat seama ca lucrurile marunte iti dau satisfactie si fericire... practic fiecare lucru marunt care pare neimportant poate fi de o valoare inimaginabila...
O simpla urare ''La multi ani!'' imi incalzea sufletul... hai sa facem asta everyday o urare gen ''Have a nice day'' ar putea avea acelas efect... 
Cateodata cred ca noi singuri ne creem problemele, si facem tot posibilul sa nu avem o viata fericita, sau poateee doar eu cred asta, insemnand ca sunt inconjurata numai de persoane pesimiste. :)

Criza sentimentelor...

Pai... salut, buna, hey.Ti s-a intamplat vreodata sa ajungeti intr-un punct, like a crossroad si pur si simplu sa nu stii unde sa te ma indrepti? Iti pierzi toate visele, sau nimic nu mai conteaza. Sincer daca ma intrebi de ce mai traiesc acum nu stiu sa raspund, de lene sa mor. Putine persoane ma mai tin in viata... Putine motive. I'm just comfortably numb nu simt absolut nimic, I don't give a shit about anything, I just sit in my place watching. 
Chiar este viata mea atat de plictisitoare incat am ajuns sa ma multumesc sa ii privesc pe altii jucandu-si rolurile in propria lor viata? M-am ofensat singura!  I don't know... cred ca e doar o faza mai ciudata.
Cat despre iubire... nu stiu imi iubesc prietenii, pana si familia care no comment numai eu stiu prin ce am trecut cu ei. Sometimes I even like to pretend I'm in love, doar asa... mereu am stiut ca sunt genul care tace si face, sau caruia ii place sa asculte, dar acum e prea mult.

WHO WANTS A DRINK??????? FAC CINSTE!

Acum cred ca sunt intr-o criza a sentimentelor, 10 minute au trecut si  acum simt ca vreau sa mut muntii din loc! Sevraj... am ajuns grav, hello hello hello is there anyone home? 

Bla bla bla bla bla bla.... bla.

Live your life si nu faceti ce fac eu acum, scriu pe un blog. Bla bla bla. 


O armura. Dati-mi o armura! De cuvinte. De injuraturi.
Tremura sagetile aruncate spre cer,
Norii de spulbera in timpul lor eferm.
Tu, iubirea mea, armura mea de fier. 
Te astept sa nu-ti zangani cuvintele.
Ele, sfintele,
Cresc din pamant
Unde cadavrele nu mai sunt.

O armura. Dati-mi o armura! De cuvinte. De injuraturi.
Sa calatoresc in incurcaturi.
Vreau dulcele buzelor sa beau dulce,
din amar, amar,
sa stiu ce
e pe datorie si ce dar,
O, dureroasa lumina si fier,
in tine ma imbrac si nu pier.


Daca intrebati ce e chestie pe care tocmai am redactat-o este un produs realizat 100% natural si organic din mine, sulfet inima, creier (degetele care tasteaza) etc. E scoasa... asa nu stiu toata odata e scuipata afara. So don't be that hard on it.

Plansul?

Mereu am crezut ca plansul este pentru cei slabi, si chiar daca esti nu trebuie sa te vada nimeni niciodata plangand. Traiesc crezand ca plansul este o rusine. Nu sunt o bruta, am sentimente poate mai profunde decat pot stii unii.

Oamenii plang cand se simt neputinciosi, cand sunt coplesiti de durere, cand cred ca nu au nici o cale de scapare, nu rezolvi nimic daca plangi asta e mottoul meu si un adevar general problema nu se duce, nu dispare, nu se diminueaza... dar cu toate astea nu pot sa ma abtin. Viata a devenit mai degraba o povara pentru unii decat un privilegiu.
Un singur lucru stiu, eu niciodata nu am plans pentru mine, am plans pentru altii, de frica, de cele mai multe ori de tristete. 
Cand simti ca nu mai ai nici o speranta... plangi. Cum iti regasesti speranta? Asta pana si eu trebuie sa imi dau seama, daca cinvea gaseste vreun mod sa ma anunte...
Viata e grea, si oamenii sunt rai...
Orcine ai fi, mai ai pe mine, chiar daca nu stiu cine esti, te inteleg. :)

Fake

Oriunde te-ai uita, dai de oameni falsi, in care, pe parcurs, ai incredere si dupa ce s-au satisfacut placerea sadica de a te vedea suferind, de a-ti creea iluzii, de a te face sa crezi ca esti iubit, ca ai gasit pe cineva care te intelege, dau cu piciorul in tine... 
Ce pot sa spun am trecut prin asta de nenumarate ori, am avut incredere oarba, am iubit, am sprijinit, am crezut in cineva care mai apoi mi-a spulberat toate visele.
De ce continui sa fac aceleasi greseli, si niciodata nu invat? Ei bine nu stiu, mi-am pierdut speranta, am crezut ca mi se cuvine si mie un farama de fericire, insa... a fost prea frumos sa fie adevarat. In continuare sunt confuza, am ajuns sa cred ca sunt un soi de extraterestru ajuns pe o planeta necunoscuta plina de rautate, ura, gelozie, barfe s.a. 
Ce n-as da sa stiu de ce chiar va place sa ma vedeti suferind? Va face sa va simtit mai bine? Ei bine ma bucur, macar voi sa fiti fericiti. Eu nu as fi in stare in viata mea sa ma bucur facand pe cineva sa sufere. Am plans atata pentru unii... am fost oarba, si e numai greseala mea. Se pare ca intr-o lume ca asta nu ai voie sa impartasesti sentimente cu nimeni, sau vei fi injunghiat in spate de mii de ori, cum am patit si eu. 
Tot ce pot spune este... bucurati-va de ceva pana sa se termine.
All I can say about life is... it sucks.

 

De ce iubim pe cineva care ne face rau?

De ce scriu un 'articol' care adreseaza o intrebare la care nici macar nu stiu raspunsul? Ei bine nu stiu, dar cui ii pasa. Am atat de multe defect, dar cel care ma afecteaza cel mai mult este faptul ca imi pasa prea mult de oameni, chiar daca nu ii cunosc, chiar daca mi-au facut rau. Pur si simplu asa sunt eu, si imi place sa cred ca acest defect cum l-am numit ar trebui sa fie o calitate, insa intr-o lumea cruda ca asta tot ce tine de bunatate e un dezavantaj. Chiar nu e corect! Cand o sa ne trezim si o sa spunem STOP, ne transformam intr-un monstru, chiar sunt singura care isi da seama ca toata rautatea asta care pe unii ii face fericiti ne distruge?
Eu continui sa imi traiesc viata, amarata bla bla bla, dar chiar este trist ceea ce vad, doar o viata o avem si o irosim. :)
Am lasat totul in urma pentru cineva in care am avut incredere, si uite ce am ajuns sa fac... imi plang de mila pe un blog.
Omul nu se v-a schimba mereu, inca de la inceput Adam s-a infructat din mar chiar daca Dumnezeu i-a interzis, si stia ca nu e bine. Asa si noi, iubim pe cineva sau ceva chiar daca ne face rau, chiar daca ne face sa simtim ca si cum inima ne-ar fi smulsa de mii de ori cu fiecare secunda care trece... timpul se duce, iar tu ma ignori.
Am cam deviat, nici nu stiu ce am scris... si inca ceva
Nu ma simt bine
Totul vine de la sine
Cred ca m-am indragostit de tine. (si e de rau, pentru ca tu iti bati joc de mine :P:P:P)

Myself

''Sometimes i act like i don't care
I like pretending not to feel
But it's still there
It hurts and i'm scared

Everyday i try ro hide my pain
I don't want anyone to know
Even if i don't want to show
You may think that i'm insane..

It's still there
Everyday, i have to go trough it
Sometimes i feel like i wanna screw it
All i want you to know it that i do care...

I have feelings
They're locked inside
No one saw me when i cried
I feel like I'm the only human being''

Vi s-a reprosat vreodata ca nu aveti sentimente, ca sunteti prea putin preocupati de un anumit subiect emotional? De ce as arata sentimentele mele unor oameni care imi vor raul, nu eu sunt cea rea fara sentimente, ci ei. Da, paragraful de sus este scris de mine.